Strategie de fabricație - Wikipedia

Volumul opțiunii strategiei

Schimbării concepţiilor privind organizaţiile în general şi firmele în special, i-a corespuns abordarea diferită a strategiei. Primii care au punctat importanţa deosebită a strategiei, în tranzacționarea opțiunilor prin carnet de comenzi cronologică, au fost: Alfred Chandler, Kenneth Andrews, Igor Ansoff, G. Hofer, D. Cele mai recente definiţii ale strategiei sunt prezentate de către Henry Mintzberg, astfel: strategia ca o percepţie, prin care desemnează un curs prestabilit de acţiune, pentru a soluţiona o situaţie; strategia ca o schiţă sau un proiect ce constă într-o manevră menită să asigure depăşită să asigure depăşirea unui contracurent sau oponent; strategia volumul opțiunii strategiei un model ce stabileşte o structură de acţiuni consistente în plan comportamental; strategia ca o poziţionare a firmei ce rezidă în mijloacele de identificare a locului pe care organizaţia îl are în mediu său, cel mai frecvent pe piaţă; strategia ca o perspectivă ce implică nu numai stabilirea unei poziţii, dar şi o anumită percepere a realităţii ce se reflectă în acţiunile sale, vizând piaţa, tehnologia etc.

În altă accepţiune, prin strategie se desemnează ansamblul obiectivelor majore ale organizaţiei pe termen lung, principalele modalităţi de realizare, împreună cu resursele alocate, în vederea obţinerii avantajului  volumul opțiunii strategiei potrivit misiunii organizaţiei. Trăsăturile definitorii ale strategiei, obligatoriu de îndeplinit, sunt următoarele: Întotdeauna strategia are în vedere, în mod explicit şi implicit, realizarea unor scopuri bine precizate, specificate sub formă de misiune şi obiective.

Strategia vizează perioade viitoare din viaţa firmei, cel mai adesea 3 — 5 ani. De aici şi gradul ridicat de risc şi incertitudine ce-i este asociat, cu toată gama consecinţelor în procesul operaţionalizării.

Sfera de cuprindere a strategiei este organizaţia în ansamblul său — cel mai adesea — sau părţi importante ale acesteia. Conţinutul strategiei se rezumă la elementele esenţiale, concentrându-se asupra evoluţiilor majore ale firmei, indiferent că acestea reprezintă sau nu schimbări faţă de perioada anterioară. Strategia se bazează pe abordarea corelativă a organizaţiei şi mediului în care îşi desfăşoară activitatea.

Strategia reflectă, într-o anumită măsură, interesele cel puţin ale unei părţi a stakeholderilor. Prin strategie se are în vedere prefigurarea unui comportament competitiv pentru organizaţie pe termen lungţinând cont atât de cultura firmei, volumul opțiunii strategiei şi de evoluţiile contextuale, aceasta reflectă cultura organizaţiei. Obţinerea unei sinergii cât mai mari constituie întotdeauna scopul demersului de elaborare a strategiei. Prin modul cum este concepută strategia este necesar să aibă în volumul opțiunii strategiei opțiunii strategiei şi să favorizeze desfăşurarea unui intens proces de învăţare organizaţională.

Învăţarea organizaţională are în vedere capacitatea organizaţiei de a sesiza schimbările în mediul în care operează şi de a răspunde lor. La baza abordării strategiei se află principiul echifinalităţii.

Potrivit acestuia, există mai multe modalităţi sau combinaţii de resurse şi acţiuni, prin care se poate asigura atingerea unui anumit obiectiv. Strategia este un rezultat al negocierii explicite sau implicite a  stakeholderilor. Volumul opțiunii strategiei recomandă o negociere distributivă, bazată pe descoperirea de multidimensiuni, care să nu fie complet opuse. În firmele contemporane, chiar şi în cele de mici  dimensiuni, strategia are, de regulă, un caracter formalizat, îmbrăcând forma unui plan.

Strategie de fabricație

Obţinerea avantajului competitiv, referitor esenţialmente la costul sau calitatea produsului, constituie scopul principal al volumul opțiunii strategiei strategiei şi criteriul cel mai important de evaluare a calităţii sale.

Caracteristicile deciziilor strategice sunt: Se referă la activităţile volumul opțiunii strategiei opțiunii strategiei.

Implică armonizarea activităţilor organizaţiei cu mediul. Are în vedere sincronizarea activităţilor organizaţiei cu potenţialul resurselor. Implică alocări şi realocări majore de resurse. Afectează deciziile operaţionale, întrucât generează un lanţ de decizii de importanţă mai redusă şi de activităţi operaţionale, privind utilizarea resurselor.

Sunt influenţate nu numai de elementele contextuale şi resursele disponibile, dar şi de valorile şi aşteptările persoanelor care deţin puterea în cadrul organizaţiei. Strategiile de firmă pot fi abordate din mai multe puncte de vedere: După sfera de cuprindere, pot fi: globale şi parţiale.

După gradul de participare al firmei la elaborarea strategiei: integrate şi independente. Volumul opțiunii strategiei dinamica principalelor obiective încorporate: de redresare, de consolidare şi de dezvoltare.

După tipul obiectivelor şi natura abordărilor: de privatizare, de volumul opțiunii strategiei, managerială şi joint-venture. După atitudinea faţă de piaţă: inovaţionale, ofensive, de specializare, de diversificare, organizatorice şi informaţionale. După natura viziunii, obiectivelor şi mijloacelor încorporate: economice şi administrativ — economice. Componentele strategiei Din modul de definire al strategiei rezultă care sunt componentele sale: Domeniul abordat, ce se referă la interacţiunile prezente şi viitoare ale organizaţiei cu mediul.

PRINCIPALELE OPTIUNI STRATEGICE

Desfăşurarea resurselor, care are în vedere nivelul şi structura resurselor organizaţiei, precum şi perfecţionarea abilităţilor ce contribuie la realizarea obiectivelor şi scopurilor. Sinergia, definită ca efectele sintetice ce se aşteaptă, ca urmare a implementării deciziilor şi utilizării resurselor organizaţiei.

Într-o altă accepţie, componentele majore ale strategiei organizaţionale sunt: misiunea, obiectivele fundamentale, opţiunile strategice, resursele, termenele şi avantajul competitiv. Misiunea firmei Misiunea firmei volumul opțiunii strategiei în enunţarea cuprinzătoare a scopurilor fundamentale şi a concepţiei privind evoluţia şi desfăşurarea activităţilor firmei, prin care se diferenţiază de întreprinderile similare şi din care decurge sfera sau domeniul de activitate şi piaţa deservită.

Potrivit lui Pierce şi Robinson, misiunea descrie produsul firmei, piaţa, domeniile volumul opțiunii strategiei prioritare, într-un asemenea mod încât să reflecte valorile şi priorităţile decidenţilor strategiei din firmă. Obiectivele fundamentale Prin obiective fundamentale se desemnează acele obiective ce au în vedere orizonturi îndelungate, de regulă 3 — 5 ani şi care se referă la ansamblul activităţilor firmei sau la componente majore ale acesteia.

Clasificarea obiectivelor: I. Din punct de vedere al conţinutului, obiectivele fundamentale se volumul opțiunii strategiei în două categorii: economice şi sociale.

Obiectivele economice sintetizează şi cuantifică scopurile avute în vedere pe termen lung, de proprietar, managementul superior şi alte categorii de stakeholderi majori. Cele mai frecvente obiective economice se referă la: câştigul pe acţiune, valoarea acţiunii, coeficientul de eficienţă a capitalului, profitul, rata profitului, cifra de afaceri, cota parte din piaţă, productivitatea muncii, calitatea produselor şi serviciilor.

cum să faci bani online cu filatori

Obiectivele sociale sunt mai puţin frecvente în strategiile firmelor, dar cu tendinţa de creştere rapidă în ultimul deceniu, mai ales pentru firmele de dimensiuni mari şi mijlocii. Aceste obiective se pot referi la: controlul poluării, cooperarea cu autorităţile, salarizarea şi condiţiile de muncă ale salariaţilor, satisfacerea clienţilor prin calitatea, durabilitatea, flexibilitatea şi preţul produselor şi ser viciilor oferite, permanentizarea furnizorilor în schimbul oferirii de produse de calitate, volumul opțiunii strategiei preţuri accesibile şi la termenele convenite.

O a doua clasificare a obiectivelor, în funcţie de modul de exprimare, le împarte în cuantificabile şi necuantificabile. Opţiunile strategice Opţiunile strategice definesc abordările majore, cu implicaţii asupra conţinutului unei părţi apreciabile dintre activităţile firmei, pe baza cărora se stabileşte cum este posibilă şi raţională îndeplinirea obiectivelor volumul opțiunii strategiei.

Dintre abordările sau modalităţile strategice, menţionăm: privatizarea, retehnologizarea, reproiectarea sistemului de management, diversificarea producţiei, asimilarea de noi produse, pătrunderea pe noi pieţe, formarea de societăţi mixte cu un partener străin, specializarea în producţie, profilarea şi reprofilarea firmei, combinarea producţiei, modernizarea organizării, informatizarea activităţilor etc.

Foarte adesea, managementul firmei este pus în situaţia să combine mai multe opţiuni strategice. Pentru a facilita alegeri raţionale, se apelează, din ce în ce mai frecvent, la utilizarea matricilor. Resursele În strategii, resursele sunt prevăzute sub forma volumul opțiunii strategiei circulante şi a celor pentru investiţii. Prima categorie de fonduri asigură resursele necesare desfăşurării activităţilor curente.

Conceptul de strategie a unei firme

Este foarte importantă dimensionarea lor raţională din punct de vedere economic. Două sunt pericolele majore ce intervin. Primul, şi cel mai frecvent, este subdimensionarea acestora, ceea ce generează absenţa lichidităţilor şi un grad prea ridicat de îndatorare la bănci. Al doilea, supradimnesionarea fondurilor circulante, are ca efect o blocare inutilă a unor disponibilităţi, care pot fi utilizate cu o eficacitate sporită, schimbându-le destinaţia.

Fondurile de investiţii, volumul opțiunii strategiei prin care se asigură suportul financiar principal, necesar operaţionalizării opţiunilor strategice. Aspectul major avut în vedere se referă la stabilirea mărimii acestora, în funcţie de necesităţile impuse de fiecare opţiune strategică şi de volumul opțiunii strategiei de alocare şi — pentru cele atrase sau împrumutate — de rambursare.

În condiţiile creşterii intensităţii activităţilor economice, determinate de progresele tehnice volumul opțiunii strategiei, caracteristice ultimelor decenii, mărimea resurselor necesare firmelor se amplifică substanţial. Toate acestea pledează pentru o rigurozitate crescută în dimensionarea şi structurarea resurselor, pe baza unor deosebit de complexe şi minuţioase analize financiare, de piaţă, producţie şi manageriale.

finanțați despre opțiunile binare

Termenele Termenele strategice delimitează perioada de operaţionalizare a strategiei, precizând, de regulă, momentul declanşării şi finalizării opţiunilor strategice majore. Creşterea ritmului de desfăşurare a activităţilor, în special de înnoire a produselor, volumul opțiunii strategiei şi echipamentelor, suportul tehnic al volumul opțiunii strategiei strategii, conferă perioadelor şi termenelor de operaţionalizare a strategiei o importanţă aparte.

Obţinerea avantajului competitiv scontat se asigură numai prin încadrarea în perioadele de pregătire şi operaţionalizare a operaţiunilor strategice determinate volumul opțiunii strategiei, în funcţie de evoluţiile contextuale şi, în special, de acţiunile şi rezultatele anticipate ale concurenţilor.

De o foarte mare utilitate se dovedeşte apelarea la tehnici de actualizare, care dau o mai mare siguranţă în ceea volumul opțiunii strategiei priveşte raţionalitatea economică a termenelor previzionate atât pentru strategie în ansamblu, cât şi pentru opţiunile strategice încorporate.

În acest volumul opțiunii strategiei, o atenţie majoră trebuie acordată sincronizării termenelor stabilite pentru opţiunile strategice şi ansamblul firmei, ţinând cont de particularităţile şi evoluţiile specifice precedentelor componente ale strategiei.

în cazul în care într- adevăr face bani pe comentarii on- line

Avantajul competitiv Prin avantajul competitiv desemnăm realizarea, de către o firmă, a unor produse sau servicii superioare dintr-un punct de vedere semnificativ pentru consumatori, comparativ cu ofertele de articole similare ale majorităţii concurenţilor.

O altă precizare volumul opțiunii strategiei în vedere obţinerea efectivă a avantajului competitiv.

Generic, sursa poate fi una singură — inovare — fireşte, în sensul cel mai larg al noţiunii, inovarea se poate referi deci, la înnoirea produsului, tehnologiei, echipamentelor, proprietarului, managementului, comercializării, finanţării, personalului, informaţiilor etc.

De fapt, prin  operaţiunea strategică se prevede tocmai modalitatea de inovare, prin care se realizează avantajul competitiv. În concluzie, avantajul competitiv este componenta invizibilă cu caracter sintetic a strategiei, cea care conferă, în ultimă instanţă viabilitatea şi competitivitatea firmei pe termen lung. Factorii de influenţă asupra strategiei unei firme Referitor la determinanţii propriu-zişi ai strategiilor, în literatura de specialitate se găsesc numeroase prezentări.

Huo şi W. Mckinley au în vedere, în principal, 3 determinanţi: eterogenitatea demografică naţională, venitul naţional pe locuitor şi nivelul de pregătire al forţei de muncă. Michael Porter consideră ca determinanţi majori ai strategiilor generice, următorii: furnizorii, potenţialii noi veniţi, volumul opțiunii strategiei, concurenţii din cadrul industriei şi producătorii de produse substituibile.

În altă concepţie determinanţii strategiei de firmă se divizează în două categorii: endogeni şi contextuali.

Determinanţii endogeni Trăsătura lor comună este aceea că ei se manifestă în cadrul firmei. În această categorie sunt incluşi: Proprietarul firmei. Mărimea şi felul influenţei proprietarului asupra strategiei depind foarte mult de caracteristicile sale: puterea economică, ca la opțiuni parte din capitalul firmei pe care-l deţine, nivelul de pregătire economico — managerială, intensitatea spiritului de întreprinzător, vârsta, importanţa pe care o prezintă firma în ansamblul preocupărilor salepreocupările familiare pe care le are de rezolvat.

Managementul de nivel superior. Cea mai mare contribuţie asupra strategiei o are managerul sau directorul general. Calităţile, cunoştinţele, aptitudinile, şi deprinderile sale se vor reflecta, în mod direct, asupra configuraţiei strategiei. Între acestea, menţionăm concepţia sa asupra evoluţiei firmei, spiritul intreprenorial, amploarea şi profunzimea cunoştinţelor de management, economice şi tehnice, în special cele referitoare la strategie, gradul de informare, prestigiul, vârsta, vechimea în firmă, modalităţile prin care este motivat.

Dimensiunea firmei. Dimensiunea organizaţiei condiţionează strategia în primul rând, prin amploarea resurselor volumul opțiunii strategiei opțiunii strategiei care le posedă şi pe care le poate atrage şi în al doilea rând prin  amploarea obiectivelor previzionate începând volumul opțiunii strategiei masa profitului de realizat. Complexitatea organizaţiei.

strategia de opțiuni binare m30

Nu pot face bani baza complexităţii organizaţiei se află, în primul rând complexitatea producţiei. În plan strategic, complexitatea induce două categorii de influenţe.